Am scris acest jurnal de calatorie in primul rand din dorinta de a capta trairile intense de care am avut parte la reintalnirea cu Romania dupa 33 de de la emigrare si 31 de ani dupa ultima vizita-fulger.

In acelasi timp am cautat sa observ in ce masura noile realitati percepute la fiecare pas afecteaza relatia mea sentimentala cu locurile in care mi-am petrecut anii primei adolescente.

Pe masura ce am incercat sa gasesc o formulare pentru sentimentele si gandurile care au dat buzna peste mine in cele doua saptamani ale acestei revederi, am avut din ce in ce mai mult senzatia ca de fapt am retrait pe unele planuri descoperirea Statelor Unite, mai ales a New York-ului, in 1982. Atunci am pornit spre New York cu imaginile Manhattan-ului in minte, asa cum la capatasem prin medii si filme. Ajunsi acolo, am cunoscut Manhattan, Brooklyn si ceva din Queens in perioada de apogeu a mizeriei urbane. Avand repere optice germane, am fost socati si deziluzionati de gropile de pe strazi si de pe autostrazile de centura, de sacii de gunoi din fata restaurantelor si rezidentelor de lux, de cartierele mohorate din Queens, de maidanele cu masini pe jumatate demolate din jurul casei gazdelor noastre in South Brooklyn, de starea metroului si a statiilor lui, de tehnica rudimentara a autobuzelor, de starea mizerabila a blocurilor din nordul Manhattan-ului in care locuiau atunci prietenii nostri proaspat emigrati, de zonele industriale cu aspect de secolul XIX, etc, etc. Asta sa fie New York? Evident ca nu era numai asta, dupa cum aveam sa descoperim destul de repede. Dar a fost nevoie de un primar cu mana de fier, de multi bani pentru aparatul represiv si de multi ani pentru a redresa aceasta situatie.

Acelasi soc initial l-am avut in momentul revederii locurilor in care am trait in Bucuresti, si l-am documentat in randurile ce urmeaza. Spre deosebire insa de NYC, l-am resimtit ca un pumn in stomac, si m-am temut ca acest soc va ucide legatura mea sentimentala cu aceste locuri. Spre bucuria mea, nu numai ca asta nu s-a intamplat, ba din contra. Vazut de azi, cu aproape jumatate de an de recul, pot spune ca in ciuda schimbarilor de repere - nu numai optice - am avut un sentiment nesperat de familiaritate si de regasire.